vineri, 16 decembrie 2011

Craciunul rock la "marile magazine" din Paris


Prefer sa vizitez orasele mari primavara sau toamna, cand nu sunt luate cu asalt de turisti si nici parasite de localnici. Mi se pare ca atunci iau cel mai bine pulsul local. Dar cu siguranta merita o vizita si in decembrie, cand sunt gatite stralucitor pentru Craciun, iar atmosfera de sarbatoare te face sa astepti cu si mai mare nerabdare venirea sarbatorilor. Evident, trebuie sa iei doza de calmant si sa ignori hoardele de turisti disperate sa cumpere. Iar Parisul este cu siguranta cu loc pe care sa il ai pe lista in decembrie.
Desi nu sunt pe departe o impatimita a cumparaturilor, intotdeauna imi place sa merg la Galeriile Lafayette in special pentru spectacolul din vitrine.  Insa anul trecut am invatat sa ma gandesc cu grija la perioada pentru ca nu vreau sa repet cosmarul de a ma trezi in mijlocul a sute de oameni, din care este imposibil sa iesi si care toti se indreptau catre intrarea de la galerii. Atunci am reusit sa evadez abia la intrare cand am facut cale intoarsa si am fugit sa beau un ceai la mare distanta. Dar cozile erau incredibile peste tot, chiar si la Nespresso era o coada imensa dominata de japonezi. Nu inteleg, oamenii beau cafea numai de Craciun?
Din fericire intamplarea a facut ca anul acesta sa ajung mai devreme, la sfarsitul lui noiembrie si am petrecut un Craciun primavaratic minunat. Plus ca am admirat in relativa liniste (nu va imaginati ca Parisului ii lipsesc in vreun moment turistii) vitrinele.
Tema vitrinelor pentru « marile magazine » a fost rock-ul spun ei pentru ca marile branduri de moda s-au asociat anul acesta cu rock-ul.

Bradul de la Galeriile Lafayette era impodobit cu luminite care descriau o chitara, iar la iesire am stat in fata vitrinelor si am asistat la un concert rock in toata regula, cu artisti care cantau live in vitrina.


Interesante, dar destul de creepy erau vitrinele de la Printemps, pe aceeasi tema, dar dedicate in intregime Chanel, care l-a transformat pe Carl Lagerfeld intr-un Mos Craciun de care chiar si Tim Burton s-ar speria, iar pe Mademoiselle Chanel in sotia lui Mos Craciun.


In total, cu ajutorul papusilor cele 11 vitrine au fost transformate in scene de poveste noir.




Totul are o miza imensa pentru ca specialistii in marketing estimeaza ca vitrinele sunt vazute de 10 milioane de oameni, iar magazinele investesc un sfert din bugetul de marketing pentru animarea vitrinelor in aceasta perioada.
8.800 de metri de ghirlande luminoase decoreaza fatada Galeriilor Lafayette si 1.728 de metri cea a Printemps, iar dantela luminoasa straluceste de 7 ani si a necesitat investitii de 40 de milioane de euro.
In ciuda intregului spectacol, din pacate parca toata lumea a uitat ca sarbatoarea este dedicata mai presus de toate copiilor, si printre imagini artistico-noir si muzica rock mi se pare destul de greu sa mai simti spiritul Craciunului.

miercuri, 14 decembrie 2011

Leacuri pentru ploaie

Sunt trista pentru ca vremea de afara mi-a transformat copacii mei frumosi din fata blocului

In imaginea asta gri


Dar mi-am spus ca trebuie sa gasesc o iesire din starea de melancolie pe care o am intr-o zi in care ploua de dimineata pana seara la care se adauga si anxietatea provocata de gandul cumparaturilor de Craciun. Aici magazinele anunta Craciunul din octombrie, dar evident ca mine sunt multi si toata lumea se decide pe ultima suta de metri. Asa ca intr-o astfel de situatie cu adevarat dramatica, cel mai bine functioneaza visele de vacanta inspirate de prietenii mei.
De data asta ma ajuta foarte tare India, care pana recent nu s-a numarat printre visele mele, dar care in ultima perioada si-a croit rapid drum, cu siguranta datorita prietenei mele din India, care m-a ajutat sa uit de imaginile de la TV cu oameni saraci si mizerie, si m-a facut sa descopar si o alta fata.
Prietena mea  a plecat acasa pentru o luna si imi povestea cat de nerabdatoare asteapta calatoria la Golden Temple (Harmandir Sahib) din Amritsar, Punjab, un templu incredibil de frumos, despre care multi spun ca iti dau lacrimile cand il vezi.  


Templul se afla in mijlocul lacului Sarovar a carui ape sunt considerate sfinte de catre credinciosii Sikh. Pentru a ti se permite accesul trebuie sa respecti cateva reguli clare – este obligatorie nu numai lasarea pantofilor la intrare, ci si spalarea picioarelor. Se spune ca pana si regina Elisabeta a trebuit sa se supuna ritualului si i s-a cerut expres sa renunte la dresul din dotare. Nu am gasit imagini, dar cred ca a fost tare simpatic.

Si daca tot sunt in India, mi-as dori sa ma opresc la o plantatie de ceai, tocmai am vazut un reportaj despre cum se culege ceaiul si am fost fascinata. 

La Drajeeling se produce 25% din ceaiul Indian si se spune ca cea mai buna ferma este Happy Valley Tea Estate, care a fost fondata de un englez in 1854, fiind preluata apoi de un indian bogat. Aflata la o altitudine de 2.750 de metri, este una dintre plantatiile de ceai aflate la cea mai mare altitudine din lume si se recomanda vizitele intre martie si noimebrie cu exceptia perioadei iunie-septembrie cand loveste musonul.
Hmm, sau as merge la Assam supranumita « capitala lumii ceaiului » care se alfa in nord-estul Indiei, fiind cea mai mare regiune de ceai din tara. Eu m-as caza la Burra Sahib's Bungalow de la ferma Sangsua Tea din apropiere de Jorhat


Pe mie m-au ajutat mult imaginile astea, sper sa functioneze si la voi…Daca nu, incercati un ceai negru. 
Eu tanjesc dupa un chai latte de la Starbucks, dar aici nu exista asa ca ma multumesc cu Ahmedul meu.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Best hot chocolate ever!


Daca vara am pornit in questul dupa cea mai buna inghetata din Luxemburg, toamna se pare ca va sta sub semnul ciocolatei calde, asa ca am uitat de orice aroma rece de violeta si levantica si vad numai cani imense cu ciocolata calda. Si din fericire nu mi-a trebuit mult si am descoperit unde se bea cea mai buna ciocolata calda din oras care vine la pachet si cu atmosfera perfecta pentru o astfel de minunatie – Chocolate House Bonn. 



Desi se afla intr-unul dintre cele mai turistice locuri– vis a vis de Palatul Ducal unde se opresc toate grupurile sa pozeze soldatul care pazeste intrarea, cafeneaua este cat se poate de autentica si cosy, are cele mai mari prajituri ever si vreo 40 de variante diferite de ciocolata calda la alegere. 

De la ciocolata clasica, cu lapte, alba sau neagra, pana la nuga, fistic sau chiar ciocolata cu curry (inca nu am incercat, dar va tin la curent). Pana acum preferata mea este cea cu brandy si vanilie. Ei le numesc hotchiocspoon, pentru ca ciocolata este “inghetata” pe o lingura de lemn si se topeste perfect intr-o cana mare cu lapte gras (nu am mai baut demult lapte care sa faca “smantana”). Prima data cea mai grea parte a fost sa ma abtin sa nu o folosesc pe post de acadea si sa ma conving ca au stiut creatorii ce fac si ca cel mai bine este sa o afund in lapte.
La fel de greu este sa alegi si prajiturile, care sunt absolut imense si care arata extrem de bine. Desi nu sunt insiropate, blatul de pandispan este atat de fin incat nu simti nevoia de sirop. Pentru mine este imposibil sa retin numele – sunt intr-o luxemburgheza inca inaccesibila pentru memoria mea, dar am retinut tortul cu ciocolata si visine, acoperit cu un strat sanatos de frisca adevarata. 


Singura parte trista de la ciocolaterie este fata soldatului, dar ma gandesc ca nici macar o suta de ani de antrenamente nu te pot pregati pentru ore intregi in care privesti prajituri imense si cani aburinde cu ciocolata.
Adresa:
20 r. du Marché-aux-Herbes
1728 Luxembourg, Luxemburg
26 26 20 06
www.chocolatecompany.nl

miercuri, 26 octombrie 2011

La multi ani Austria!

Ati ascultat vreodata imnul Austriei?




Eu l-am ascultat astazi prima oara cand am aflat ca de Sf. Dumitru este ziua nationala a Austriei. Nu vi se pare ca suna ca un cantec de Craciun, linistitor, care te duce cu gandul la vacanta de iarna, in natura, cu multa zapada, in fata unei cani de gluhwein, inconjurat de prieteni? Cred ca mi se trage de la multele vacante petrecute in Austria...

luni, 24 octombrie 2011

Ceaiul de la ora 5

Placerea ceaiului am descoperit-o la Londra, in timpul facultatii, cand am petrecut doua saptamani minunate cutreierand strazile si muzeele si m-am intors in Bucuresti cu toate variantele de ceai pe care le-am gasit, nu de alta, dar sunt atat de pofticioasa incat trebuia sa le incerc pe toate.
Preferatul meu a fost English Afternoon, un ceai usor cu aroma subtila de ceai negru si bergamota, combinatie care pentru mine are gust de Londra.



Zilele trecute salivam pe un blog de cooking unde citeam despre ceaiul de la ora 5 de la Fortnum and Mason.


Instant s-a transformat in vis de vacanta.
Ceaiul de la ora 5 a fost inventat de Anna, a saptea ducesa de Bedford (1783-1857), una dintre apropiatele reginei Victoria. In vremurile acelea, se obisnuia ca inalta societate sa manance un mic dejun copios (si acum ma minunez cum pot manca englezii la prima ora fasole, carnati si oua!), un pranz usor si o cina foarte tarzie. Asa ca in fiecare dupa-amiaza, ducesa se lupta cu senzatia de lesin si intr-o buna zi si-a instruit servitorii sa ii aduca o farfurie cu prajituri si ceai in boudoirul sau. Experienta i-a placut atat de mult incat a repetat-o in fiecare zi, si nu a trecut mult pana cand intreaga inalta societate britanica sa preia obiceiul. Si asa s-a ajuns sa se deschida locuri speciale unde si publicul sa aiba acces la inventia dulce a ducesei.
Dar...dupa ceva research am dat peste cronica Time Out despre Fornum&Mason, care imi desfiinta orice vis de cosyness britanic si atmosfera autentica, m-am decis ca data viitoare sa pastrez cele 40 de lire pe care le-as fi platit pentru ceaiul turistic si sa imi fac propriul platou cu prajituri.
M-as muta insa la Harrods, la food court, oricat de turistic si cliseistic ar fi, tot as putea petrece o zi intreaga gustand si testand aromele.


As incepe cu niste scones cu dulceata


Nu m-as da in laturi nici de la un whoopie, o fashion cookie foarte in voga, dar mai ales foarte buna.

As continua cu un cupcake, desi intotdeauna mi-e greu sa aleg aroma




Iar la final un petit macaroon usor, asa de echilibrare a aromelor. Da, da, stiu ca sunt inventate de francezi, dar merg atat de bine cu ceaiul...




Si dupa atatea prajituri, m-as duce pe jos pana la Bukingham, poate mai am noroc si iese familia regala sa ma salute. Si asa o cunosc si pe Kate, pentru ca data trecuta cand am fost nu facea inca oficial parte din familie.


joi, 20 octombrie 2011

Vacanta in stil Jane Austen

Obsesia pentru Jane Austen este veche, imi amintesc ca in liceu mi-am petrecut cateva saptamani din vacanta de vara citindu-i cartile, si alte cateva saptamani recitindu-le. Au aparut apoi filmele si nu am ratat niciunul, si dupa, literatura chick-lit, pe care chiar Austen a inspirat-o. Vara asta, pentru ca imi doream un loc sa evadez din mijlocul obsedatelor de cumparaturi care luasera cu asalt strazile pline de produse de tot felul (este o zi speciala in care toate magazinele din Luxemburg scot in fata produsele care nu au fost vandute in perioada de soldare), am intrat intr-o librarie din centru care avea din fericire si carti in limba engleza. Si am dat peste My Jane Austen Summer scrisa de Cindy Jones.



Am citit-o cu sufletul la gura, nu pentru ca ar fi o mare opera literara, ci pentru ca actiunea se desfasoara chiar intr-un palat din Anglia in timpul unui festival dedicat lui Jane Austen. Si am visat in continuu.. Pana la urma si cartea s-a dovedit interesanta, pentru ca nu se termina ca un chick lit clasic in care ea ramane cu prince charming, ci mai degraba in stilul Women Power...

Revenind la subiect, evident ca asta mi-a trezit o pofta de calatorii si m-am hotarat sa o vizitez pe Jane la ea acasa. I-am cerut putin ajutorul lui Google, care imediat mi-a aratat site-urile agentiilor care organizeaza tururi. Ei spun asa:

Ca punct de pornire poate fi Steventon, langa Basingstoke, unde s-a nascut si a trait 25 de ani (numai biserica s-a pastrat din vremea lui Jane Austen).



La 34 de kilometri se afla Chawton unde a trait in urmatoare parte a vietii si unde se afla si muzeul Jane Austen.



Si dupa inca 27 de kilometri S-V ajungeti la Winchester unde si-a petrecut cateva luni inainte sa moara. Jane Austen a fost ingropata in catedrala Winchester.



Evident nu trebuie ratat Bath, unde se intampla atat de multe in cartile sale.



 
Si din cate am vazut merita clar si o oprire la Cotswolds, despre care auzit de la Liliana Oprisan




Eu planuiesc sa o vizitez in primavara, asa ca daca ati fost sau daca ajungeti inainte mea, astept povesti…
La final va las cu citate simpatice din "Mandrie si Prejudecata", in varianta originala pentru ca suna mult mai bine:

A lady's imagination is very rapid; it jumps from admiration to love, from love to matrimony in a moment



A large income is the best recipe for happiness I ever heard of.


Business, you know, may bring money, but friendship hardly ever does.


From politics, it was an easy step to silence.


How pleasant it is to spend an evening in this way! I declare after all there is no enjoyment like reading! How much sooner one tires of any thing than of a book! -- When I have a house of my own, I shall be miserable if I have not an excellent library.



PS: Daca ati ratat vreuna dintre cartile sale, Click pentru Femei a lansat una dintre cele mai frumoase colectii de pana acum dedicata lui Jane Austen, iar pretul este imbatabil, in jur de 10 lei. Mai multe info aici

miercuri, 19 octombrie 2011

Ce e nou in Viena?

Iubesc Viena si de fiecare data cand merg acolo ma simt ca acasa si pentru ca am o groaza de prieteni care se pregatesc  sa o viziteze in aceasta perioada, iata ce am primit de la biroul de informatii al orasului. Putina inspiratie nu strica niciodata, chiar daca sunteti hotarati sa devalizati magazinele...

Craciun la Viena

Daca nu ar fi vantul necrutator, as putea spune ca Viena este orasul perfect in care sa petreci Craciunul. Decoratiunile stradale sunt atat de frumoase, cu acele candelabre imense rosii care atarna pe stradutele inguste (sunt inspirate de cele care lumineaza sala mare a filarmonicii, acolo unde are loc concertul de anul nou), iar pietele sunt cele mai reusite ever. Daca ajungeti in oras in preajma Craciunului, nu ratati concertele de colinde din fata primariei sau din apropierea Domului Sf. Stefan.



•  Christmas in Vienna, 17.12.2011, ora 19,30, Konzerthaus, strada Lothringerstraße, 1030 Viena, www.christmasinvienna.com, www.konzerthaus.at
•  Concert de Colinde Internaţionale, 25.11.-24.12.2011, în fiecare vineri, sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbătoare între orele 15.30-19.00, Primăria din Viena, piaţa Rathausplatz,1010 Viena
•  Concerte de Crăciun în Domul Sf. Ştefan, 25.+ 27.11., 2, 3, 9, 10, 11, 16, 17. + 18.12.2011, la ora 20.30, duminica la ora 22.00, piaţa Stephansplatz, 1010 Viena, www.kunstkultur.com
•  Magia Trompetelor în biserica Annakirche, 25., 26. + 27.11., 2., 3., 4., 7., 9., 10., 11., 16., 17. + 18.12.2011, la ora 19.30, strada Annagasse 3b, 1010 Viena, www.kunstkultur.com

Tipic vienez

Demel si Sacher



In general prajiturile vieneze nu sunt tocmai pe gustul meu – blat de pandispan neinsiropat cu o crema de unt si eventual o glazura – dar strudelul cu mere sau cu branza cu sos fin de vanilie si inghetata nu il ratez niciodata. Daca va doriti sa incercati o portie locala de dulciuri, nu ratati cofetaria Demel, fostii furnizori ai curtii regale. De fiecare data cand aud de ei mi-o amintesc pe matusa mea, mare obsedata de dulciuri, care facea ca titirezul printre rafturile cofetariei, incercand sa se hotarasca ce prajitura sa ia. Evident ca a fost prea greu, asa ca le-a incercat pe toate...Deci, nu ratati Demel. Si pentru o felie de tort Sacher ca la mama lui acasa, mergeti la hotelul Sacher unde a fost inventata faimoasa prajitura.

Sacher, strada Philharmonikerstraße 4, 1010 Viena, www.sacher.com
Demel, piaţa Kohlmarkt 14, 1010 Viena, www.demel.at


Anul Gustav Klimt

Si acum, evenimentul meu preferat pentru ca intotdeauna mi-a placut Gustav Klimt, iar in Viena il gasesti peste tot, fie in varianta originala sau in reproduceri mai mult sau mai putin kitchoase sub forma de printuri, cani, brichete sau alte minuni. Orasul nu putea rata aniversarea a 150 de ani de la nasterea pictorului simbolist (se implinesc in 2012), asa ca ii dedica doua expozitii de amploare, la muzeele Leopold si Albertina.  Nu va faceti griji, distanta dintre ele nu este foarte mare, asa ca este simplu sa faceti o dupa-amiaza Klimt.
La Muzeul Leopold din Cartierul Muzeelor, va fi organizata in 2012 expozitia „Gustav Klimt. O calatorie (in timp)” care va prezenta fiecare aspect al vietii sale. Si pentru ca putina picanterie nu strica niciodata, pe langa tablourile pictorului, vor fi prezentate si obiecte care i-au apartinut iubitei sale, Emilie Floge, printre care scrisorile pe care maestrul i le trimitea in timpul calatoriilor din toata lumea.



Emilie era sora sotiei fratelui pictorului si era cu 12 ani mai tanara decat Klimt. Cei doi nu au recunoscut niciodata legatura, dar Klimt era o prezenta obisnuita in casa parintilor Emiliei, iar cei doi erau adesea vazuti la opera si la teatru impreuna. Se crede chiar ca cel mai faimos tabloul al lui Klimt, „Sarutul”, reprezinta de fapt un sarut intre cei doi. Pictorul i-a dedicat muzei sale si in mod oficial o lucrare in 1902.




Ca o paranteza, daca va intereseaza subiectul, nu ratati filmul Klimt din 2006 cu John Malkovich si Veronica Ferres, nu de alta dar trebuie sa mergeti documentati.


Iar la muzeul Albertina puteti admira cele 170 de desene din colectia muzeului, care fac foarte clara trecerea prin toate fazele de creatie ale artistului.

Info utile:

Gustav Klimt. O calatorie (in timp)
24.2.-11.6.2012
Muzeul Leopold, piaţa Museumsplatz 1, MuseumsQuartier, 1070 Viena,
www.leopoldmuseum.org
Klimt - Desene
14.3.-10.6.2012
Muzeul Albertina, piaţa Albertinaplatz 1, 1010 Viena,
www.albertina.at


Ne vedem la Viena!

marți, 18 octombrie 2011

dreams come true


In urma cu patru luni m-am mutat intr-un loc in care visele de vacanta se implinesc mai usor. Stiu ca am abandonat blogul prea mult, dar am avut o perioada in care nici macar iluzia unei escapade nu ma mai bucura. Din fericire, mi-am regasit dorinta de a impartasi, asa ca ma intorc cu fotografii din noua mea casa, Luxemburg, un oras linistit, dar cosmopolit, si, cel mai important perfect pentru implinit vise de vacanta.

Cand citeam pe Times New Roman „stirile” despre armata Lichensteinului care a fost descoperita inghesuita intr-un Smart pe autostrada, imi imaginam ca acelasi lucru s-ar putea spune si despre Luxemburg. O tara de aproape 3.000 de km patrati, cu cea mai lunga dinstanta in linie dreapta intre granite de 80 de kilometri ii face chiar si pe localnici sa glumeasca despre dimensiuni spunand ca apartamentele lor au o camera in Germania, baia in Franta si garajul in Belgia. Dincolo de orice gluma este o tara fermecatoare, cu mai multe orase!!!  si o groaza de locuri de descoperit. Mai jos cateva dintre preferatele mele.

De oriunde te afli vezi zidurile de roca ale fostei cetati fondate in 963 de contele Siegfried I si care acum se afla pe lista patrimoniului UNESCO. Supranumit Gibraltarul Nordului, Luxemburgul are 23 de kilometri de tuneluri subterane (Bock Casemates). Inca nu le-am vizitat pe dinauntru, dar le-am admirat de afara pe traseul Wenzel (exista mai multe trasee de plimbare care poarta numele unor personalitati locale), care porneste din centrul vechi si ajunge in Clausen, trecand pe langa paraul Grund, peste zidurile cetatii si apoi prin padure.


MUDAM sau Muzeu de Arta Moderna care este construit in apropierea Parlamentului European, langa zidurile fostei cetati si care are in spate o pajiste imensa cu vedere de la inaltime asupra orasului. Lucrarea de la intrare cred ca sumarizeaza perfect imaginea tarii – multe casute cocotate intr-un copac, unde miroase a iarba proaspata si se aud pasarelele cantand. Miercurea, dupa ora 6, intrarea este libera si pe deasupra se organizeaza si petreceri foarte dragute cu gustari gratuite, lucru foarte rar intr-un oras care taxeaza orice.

A..si, oricat de amuzant ar suna, mai am si o parcare preferata, unde desi gasesc foarte greu un loc, dupa ce scap de masina admir asa ceva

 
concurs paralela45