Ceaiul de la ora 5

Placerea ceaiului am descoperit-o la Londra, in timpul facultatii, cand am petrecut doua saptamani minunate cutreierand strazile si muzeele si m-am intors in Bucuresti cu toate variantele de ceai pe care le-am gasit, nu de alta, dar sunt atat de pofticioasa incat trebuia sa le incerc pe toate.
Preferatul meu a fost English Afternoon, un ceai usor cu aroma subtila de ceai negru si bergamota, combinatie care pentru mine are gust de Londra.



Zilele trecute salivam pe un blog de cooking unde citeam despre ceaiul de la ora 5 de la Fortnum and Mason.

Instant s-a transformat in vis de vacanta.
Ceaiul de la ora 5 a fost inventat de Anna, a saptea ducesa de Bedford (1783-1857), una dintre apropiatele reginei Victoria. In vremurile acelea, se obisnuia ca inalta societate sa manance un mic dejun copios (si acum ma minunez cum pot manca englezii la prima ora fasole, carnati si oua!), un pranz usor si o cina foarte tarzie. Asa ca in fiecare dupa-amiaza, ducesa se lupta cu senzatia de lesin si intr-o buna zi si-a instruit servitorii sa ii aduca o farfurie cu prajituri si ceai in boudoirul sau. Experienta i-a placut atat de mult incat a repetat-o in fiecare zi, si nu a trecut mult pana cand intreaga inalta societate britanica sa preia obiceiul. Si asa s-a ajuns sa se deschida locuri speciale unde si publicul sa aiba acces la inventia dulce a ducesei.
Dar...dupa ceva research am dat peste cronica Time Out despre Fornum&Mason, care imi desfiinta orice vis de cosyness britanic si atmosfera autentica, m-am decis ca data viitoare sa pastrez cele 40 de lire pe care le-as fi platit pentru ceaiul turistic si sa imi fac propriul platou cu prajituri.
M-as muta insa la Harrods, la food court, oricat de turistic si cliseistic ar fi, tot as putea petrece o zi intreaga gustand si testand aromele.

As incepe cu niste scones cu dulceata

Nu m-as da in laturi nici de la un whoopie, o fashion cookie foarte in voga, dar mai ales foarte buna.

As continua cu un cupcake, desi intotdeauna mi-e greu sa aleg aroma

Iar la final un petit macaroon usor, asa de echilibrare a aromelor. Da, da, stiu ca sunt inventate de francezi, dar merg atat de bine cu ceaiul...

Si dupa atatea prajituri, m-as duce pe jos pana la Bukingham, poate mai am noroc si iese familia regala sa ma salute. Si asa o cunosc si pe Kate, pentru ca data trecuta cand am fost nu facea inca oficial parte din familie.