Busul de la Charleroi catre Luxemburg – cat de plin poate sa fie?

 Cu ochii adormiti si tristi am plecat ieri dintr-un Bucuresti insorit care parca sarbatorise Pastele si nu Craciunul. Desi departe de aglomeratia de la venire, cand parea ca se pregateste o noua revolutie pe aeroportul din Baneasa, pe 1 ianuarie era totusi mai multa agitatie decat mi-as fi imaginat, iar avionul catre Charleroi a fost aproape plin.

Adevarata surpriza a fost insa in Belgia, unde am aterizat pe un aeroport plin de oameni, masini si autocare. Nu mi-am facut rezervare la busul catre Luxemburg cu gandul la clasica intrebare intotdeauna paguboasa „cat de plin poate sa fie” si jur ca nu se va mai intampla niciodata.

Dupa o cursa agitata prin aerport, cand ne-am impartit fortele pentru a eficientiza drumul – tu la bagaje, eu la coada la Paul, am ajuns cu 5 minute inainte sa plece bus-ul Flibco. 

Mi-am frecat ochii socata de coada de la urcare – se pare ca mai intarziasera niste avioane, asa ca multi dintre cei care ratasera autobuzul precedent se inghesuiau acum. Iar soferul era overwhelmed de ce i se intampla, cautand pe liste si prin device-uri – cred ca daca ar fi lucrat in turnul de control al aeroportului numarul de incidente in aer ar fi atins un nivel record. Nici in finante nu ar fi avut mari sanse pentru ca, desi mai ramasesera cateva locuri libere in bus a preferat sa ii ia pe cei care aveau rezervare la urmatoarele autobuze, decat sa ne ia noua banii, avand in vedere ca aceia ar fi luat oricum ulterior busul. A reusit sa intarzie vreo jumatate de ora, timp in care astepta tot felul de ametiti cu rezervari, in loc sa umple autocarul cu platitori de bilete cu 5 euro mai scumpe decat cele de pe net.

In general autocarul este destul de liber si daca nu mergeti in perioade de sarbatoare nu cred ca aveti multe sanse sa patiti ca mine, dar pentru orice eventualitate faceti rezervare.

Site-ul este www.flibco.com, se plateste numai cu ajutorul cardului si nu uitati sa printati rezervarea, pentru ca deviceurile si soferii uita cateodata ca traiam in secolul XXI si nu prea stiu sa citeasca rezervarile de pe smartphone. Daca va hotarati cu cel putin o luna inainte este posibil sa gasiti bilete cu 5 euro one way, eu nu mai avut norocul sa platesc mai putin de 22 de euro pe un drum. Daca nu aveti rezervarw, trebuie sa platiti soferului 27 de euro.

Intre Charleroi si Luxemburg sunt aproximativ 190 de kilometri, dar drumul cu autocarul dureaza in jur de 3 ore (de cele mai multe ori mai putin) pentru ca la un moment dat paraseste autostrada din cauza statiei din Bastogne. In Luxemburg opreste in parcarea Bouillon, la gara si in Kirchberg, in fata la Auchan. Daca vreti sa ajungeti la Metz sau Thionville, trebuie sa schimbati autocarul in parcarea Bouillon.

 Totul este foarte civilizat si placut si am ajuns la concluzia ca regulile sunt motorul civilizatiei occidentale – in lipsa lor se produce un haos.

Craciunul rock la "marile magazine" din Paris

Prefer sa vizitez orasele mari primavara sau toamna, cand nu sunt luate cu asalt de turisti si nici parasite de localnici. Mi se pare ca atunci iau cel mai bine pulsul local. Dar cu siguranta merita o vizita si in decembrie, cand sunt gatite stralucitor pentru Craciun, iar atmosfera de sarbatoare te face sa astepti cu si mai mare nerabdare venirea sarbatorilor. Evident, trebuie sa iei doza de calmant si sa ignori hoardele de turisti disperate sa cumpere. Iar Parisul este cu siguranta cu loc pe care sa il ai pe lista in decembrie.
Desi nu sunt pe departe o impatimita a cumparaturilor, intotdeauna imi place sa merg la Galeriile Lafayette in special pentru spectacolul din vitrine.  Insa anul trecut am invatat sa ma gandesc cu grija la perioada pentru ca nu vreau sa repet cosmarul de a ma trezi in mijlocul a sute de oameni, din care este imposibil sa iesi si care toti se indreptau catre intrarea de la galerii. Atunci am reusit sa evadez abia la intrare cand am facut cale intoarsa si am fugit sa beau un ceai la mare distanta. Dar cozile erau incredibile peste tot, chiar si la Nespresso era o coada imensa dominata de japonezi. Nu inteleg, oamenii beau cafea numai de Craciun?
Din fericire intamplarea a facut ca anul acesta sa ajung mai devreme, la sfarsitul lui noiembrie si am petrecut un Craciun primavaratic minunat. Plus ca am admirat in relativa liniste (nu va imaginati ca Parisului ii lipsesc in vreun moment turistii) vitrinele.
Tema vitrinelor pentru « marile magazine » a fost rock-ul spun ei pentru ca marile branduri de moda s-au asociat anul acesta cu rock-ul.

Bradul de la Galeriile Lafayette era impodobit cu luminite care descriau o chitara, iar la iesire am stat in fata vitrinelor si am asistat la un concert rock in toata regula, cu artisti care cantau live in vitrina.

Interesante, dar destul de creepy erau vitrinele de la Printemps, pe aceeasi tema, dar dedicate in intregime Chanel, care l-a transformat pe Carl Lagerfeld intr-un Mos Craciun de care chiar si Tim Burton s-ar speria, iar pe Mademoiselle Chanel in sotia lui Mos Craciun.

In total, cu ajutorul papusilor cele 11 vitrine au fost transformate in scene de poveste noir.

Totul are o miza imensa pentru ca specialistii in marketing estimeaza ca vitrinele sunt vazute de 10 milioane de oameni, iar magazinele investesc un sfert din bugetul de marketing pentru animarea vitrinelor in aceasta perioada.
8.800 de metri de ghirlande luminoase decoreaza fatada Galeriilor Lafayette si 1.728 de metri cea a Printemps, iar dantela luminoasa straluceste de 7 ani si a necesitat investitii de 40 de milioane de euro.
In ciuda intregului spectacol, din pacate parca toata lumea a uitat ca sarbatoarea este dedicata mai presus de toate copiilor, si printre imagini artistico-noir si muzica rock mi se pare destul de greu sa mai simti spiritul Craciunului.

Leacuri pentru ploaie

Sunt trista pentru ca vremea de afara mi-a transformat copacii mei frumosi din fata blocului

In imaginea asta gri

Dar mi-am spus ca trebuie sa gasesc o iesire din starea de melancolie pe care o am intr-o zi in care ploua de dimineata pana seara la care se adauga si anxietatea provocata de gandul cumparaturilor de Craciun. Aici magazinele anunta Craciunul din octombrie, dar evident ca mine sunt multi si toata lumea se decide pe ultima suta de metri. Asa ca intr-o astfel de situatie cu adevarat dramatica, cel mai bine functioneaza visele de vacanta inspirate de prietenii mei.
De data asta ma ajuta foarte tare India, care pana recent nu s-a numarat printre visele mele, dar care in ultima perioada si-a croit rapid drum, cu siguranta datorita prietenei mele din India, care m-a ajutat sa uit de imaginile de la TV cu oameni saraci si mizerie, si m-a facut sa descopar si o alta fata.
Prietena mea  a plecat acasa pentru o luna si imi povestea cat de nerabdatoare asteapta calatoria la Golden Temple (Harmandir Sahib) din Amritsar, Punjab, un templu incredibil de frumos, despre care multi spun ca iti dau lacrimile cand il vezi.  

Templul se afla in mijlocul lacului Sarovar a carui ape sunt considerate sfinte de catre credinciosii Sikh. Pentru a ti se permite accesul trebuie sa respecti cateva reguli clare – este obligatorie nu numai lasarea pantofilor la intrare, ci si spalarea picioarelor. Se spune ca pana si regina Elisabeta a trebuit sa se supuna ritualului si i s-a cerut expres sa renunte la dresul din dotare. Nu am gasit imagini, dar cred ca a fost tare simpatic.

Si daca tot sunt in India, mi-as dori sa ma opresc la o plantatie de ceai, tocmai am vazut un reportaj despre cum se culege ceaiul si am fost fascinata. 

La Drajeeling se produce 25% din ceaiul Indian si se spune ca cea mai buna ferma este Happy Valley Tea Estate, care a fost fondata de un englez in 1854, fiind preluata apoi de un indian bogat. Aflata la o altitudine de 2.750 de metri, este una dintre plantatiile de ceai aflate la cea mai mare altitudine din lume si se recomanda vizitele intre martie si noimebrie cu exceptia perioadei iunie-septembrie cand loveste musonul.
Hmm, sau as merge la Assam supranumita « capitala lumii ceaiului » care se alfa in nord-estul Indiei, fiind cea mai mare regiune de ceai din tara. Eu m-as caza la Burra Sahib's Bungalow de la ferma Sangsua Tea din apropiere de Jorhat

Pe mie m-au ajutat mult imaginile astea, sper sa functioneze si la voi…Daca nu, incercati un ceai negru. 

Eu tanjesc dupa un chai latte de la Starbucks, dar aici nu exista asa ca ma multumesc cu Ahmedul meu.

Best hot chocolate ever!

Daca vara am pornit in questul dupa cea mai buna inghetata din Luxemburg, toamna se pare ca va sta sub semnul ciocolatei calde, asa ca am uitat de orice aroma rece de violeta si levantica si vad numai cani imense cu ciocolata calda. Si din fericire nu mi-a trebuit mult si am descoperit unde se bea cea mai buna ciocolata calda din oras care vine la pachet si cu atmosfera perfecta pentru o astfel de minunatie – Chocolate House Bonn. 

Desi se afla intr-unul dintre cele mai turistice locuri– vis a vis de Palatul Ducal unde se opresc toate grupurile sa pozeze soldatul care pazeste intrarea, cafeneaua este cat se poate de autentica si cosy, are cele mai mari prajituri ever si vreo 40 de variante diferite de ciocolata calda la alegere. 

De la ciocolata clasica, cu lapte, alba sau neagra, pana la nuga, fistic sau chiar ciocolata cu curry (inca nu am incercat, dar va tin la curent). Pana acum preferata mea este cea cu brandy si vanilie. Ei le numesc hotchiocspoon, pentru ca ciocolata este “inghetata” pe o lingura de lemn si se topeste perfect intr-o cana mare cu lapte gras (nu am mai baut demult lapte care sa faca “smantana”). Prima data cea mai grea parte a fost sa ma abtin sa nu o folosesc pe post de acadea si sa ma conving ca au stiut creatorii ce fac si ca cel mai bine este sa o afund in lapte.

La fel de greu este sa alegi si prajiturile, care sunt absolut imense si care arata extrem de bine. Desi nu sunt insiropate, blatul de pandispan este atat de fin incat nu simti nevoia de sirop. Pentru mine este imposibil sa retin numele – sunt intr-o luxemburgheza inca inaccesibila pentru memoria mea, dar am retinut tortul cu ciocolata si visine, acoperit cu un strat sanatos de frisca adevarata. 

Singura parte trista de la ciocolaterie este fata soldatului, dar ma gandesc ca nici macar o suta de ani de antrenamente nu te pot pregati pentru ore intregi in care privesti prajituri imense si cani aburinde cu ciocolata.

Adresa:

20 r. du Marché-aux-Herbes
1728 Luxembourg, Luxemburg

26 26 20 06

www.chocolatecompany.nl