Recunosc, unul dintre motivele pentru care imi doream foarte mult sa ajung la Moscova a fost presa britanica, unde (e adevarat inainte de criza) erau redate pe larg excesele hedoniste ale rusilor. Fie ca era vorba despre o colectie de haine a vreunei fiice de mogul rus sau de vreo petrecere opulenta care uimea Londra, rusii erau in fiecare zi personaje principale in presa.
Astfel incat, atunci cand am aflat ca urmeaza sa petrec doua nopti la Moscova, in viziunea mea de atunci locul in care se ascund sursele apetitului pentru opulenta, am fost foarte fericita si mai ales nerabdatoare. Asta nu inseamna ca imi imaginam un oras luxos, fara urma de comunism, nici gand. Insa nimic din ceea ce ma gandeam ca va fi nu s-a intamplat.
La Moscova am zburat cu Czech Airlines, cu escala la Praga si totul a decurs perfect, la dus cel putin. Zborul a fost operat in parteneriat cu Aeroflot (Tarom-ul rusilor), astfel incat de la Praga la Moscova am zburat cu Aeroflot. Exista si zbor direct de la Bucuresti cu Tarom.
M-am speriat un pic la aeroport de atitudinea ostila a vamesilor, dar mi-am spus ca in mare asa sunt in toata lumea si de cozile de jumatate de ora, destul de rare pe aeroporturile mari din Europa. Aeroportul Sheremetievo este in (re)constructie, asa ca este foarte dezorganizat, dar am reusit sa ne gasim soferul si sa pornim spre oras. La inceput totul parea perfect, autostrada frumoasa, larga (pana la 6-8 benzi pe sens in unele zone) si imi si imaginam cum voi ajunge la hotel cat ai zice peste. Dar, dupa vreo 10 minute surpriza - ambuteiaj, toate benzile autostrazii s-au blocat si blocate au ramas si in urmatoarele doua ore jumatate.
Totusi am reusit sa fac abstractie de sutele de masini care ne inconjurasera, iar prima impresie a fost ca Moscova este un imens santier, unde se construiesc blocuri, cladiri de birouri si, din fericire pentru ei, si autostrazi. Cu toate astea, padurea deasa care ajunge pana in centrul orasului reuseste sa compenseze praful asa ca aerul este chiar placut.
Pana si ambuteiajele au avantajele lor, astfel incat ne-am amuzat privind la numele fast-food-urilor sau supermarket-urilor internationale scrise in slava. Cat despre masini, sunt un amestec de vechi si nou (oarecum ca in Bucuresti), numai ca mi s-a parut ca la ei sunt mai multe masini vechi. Oricum ar fi simti intrega presiune a celor 10 milioane de locuitori oficiali (18 neoficiali).
Pentru cazare am ales Marriott Courtyard (pret), un hotel foarte mare (totul in Moscova este foarte mare) iar camerele aratau bine, la fel si restul incaperilor. Foarte ciudat mi s-a parut ca angajatii nu prea vorbeau engleza si daca aveai nevoie de mai multe informatii de la ei erau destul de greu de obtinut.
Moscova este singurul oras pe care nu m-am incumetat sa il descopar pe cont propriu, din cauza povestilor cu rapiri pe care le-am auzit. Nu stiu cat de adevarate sunt, dar cu siguranta te simti lost in translation din cauza indicatoarelor care folosesc exclusiv litere chirilice.
Din fericire am avut un ghid, care ne-a aratat ceea ce pentru mine a fost una dintre putinele zone frumoase din Moscova, adica faimoasa Piata Rosie, acolo unde se afla si Kremlinul. Distantele in oras sunt destul de mari, strazile sunt blocate in mare parte, asa ca pentru orice ai nevoie de mult timp. In Piata Rosie se afla si cutia de fondante care cred ca apare in toate fotografiile cu Moscova, adica biserica Sf. Vasile, foarte fotogenica si la fel de frumoasa si in realitate. Ma refer la constructia cu turle colorate diferit.
Piata Rosie este mai mare in realitate decat pare in fotografii si este flancata pe de o parte de Kremlin si pe de alta de un centru comercial faimos, Gum, care functioneaza ca si magazin de pe la 1800. Gum are mai multe etaje si culoare mici, care se latesc pe alocuri pentru a face loc fantanilor arteziene. In „mall” sunt magazine ale marilor branduri internationale, de la branduri premium ca Paul Smith si Louis Vuitton pana la Zara.
Insa una dintre cele mai interesante experiente a fost mausoleul unde se afla mumia lui Lenin. Intrarea este gratuita si se face dupa o coada de aproape jumatate de ora. In interior este interzis accesul cu telefoane mobile, aparate foto, genti mai mari sau ghiozdane, care trebuie lasate la garderoba. Esti instruit sa pastrezi linistea pe parcursul intregii vizite si sa nu te opresti nici macar cateva secunde.
La inceput treci pe langa pietrele funerare ale presedintilor rusi sau ale unor personalitati importante pentru tara, dupa care cobori in constructia din marmura. Sunt zeci de soldati care strajuiesc mormantul, iar Lenin pare atat de real, incat simti fiori reci pe sira spinarii. Dupa mausoleu interesanta a fost si vizita in parcul Alexander (sub care se afla si un mall). Din pacate pentru Kremlin nu am avut suficient timp.
In drumul spre Piata Rosie am trecut pe langa sediul KGB si pe langa birourile Lukoil. Una dintre cele mai mari companii petroliere din lume se afla intr-o cladire obisnuita de birouri, insa ceea ce m-a frapat au fost masurile de securitate de la intrare. Vizitatorii nu aveau nici macar voie sa urce pe scarile din exteriorul cladirii fara a trece prin porti cu detectoare de metal si filtre de securitate. Ma simteam ca intr-un film cu spioni si agenti secreti debarcati in Rusia. Iar politistii rusi sunt exact ca in parodiile americane: de cele mai multe ori statura nu ii ajuta (fie sunt mici si slabi, fie mici si grasi), iar casca are cozorocul atat de mare incat par costumati pentru o sarbatoare.
Un alt loc din Moscova care mi-a placut (dar din nou nu intelegi nimic fara ghid) a fost manastirea Novodevichy construita la 1524 unde se afla cimitirul in care sunt inmormantate personalitatile Rusiei. Fiecare mormant este impresionant si ilustreaza domeniul pentru care a fost faimos personajul (de exemplu la mormantul unei celebre balerine era statuia unei…balerine). Nu imi mai amintesc foarte multe lucruri pentru ca de obicei cimitirele imi dau fiori. Acolo sunt inmormantati Mihail Bulgakov, Anton Cehov sau sotia ultimului lider sovietic, Raisa Gobaciov.
Pe langa obiective turistice, intr-o seara am fost si la o petrecere intr-unul dintre locurile de pierzanie ale tinerilor din Moscova. Organizatorii ne-au spus ca clubul unde se intampla totul, Krisa Mira (Roof of the World), permite accesul numai pe baza de lita. Se pare ca locatia a fost mult timp cunoscuta de foarte putini, iar intrarea se face rostind o parola trimisa prin mail unei liste prestabilite. Dar chiar si cei care afla parola nu pot trece de cerberul de la intrare daca nu se afla pe lista.
Daca nu ai adresa exacta, este imposibil ca clubul sa iti atraga in vreun fel atentia, mai ales ca se afla intr-o fosta fabrica. Scarile de la intrare, realizate din fier, sunt un adevarat pericol pentru tocurile lui Manolo si chiar ma gandeam ca trebuie sa fie ceva cu totul special daca printesele moscovite sunt dispuse sa isi riste look-ul pentru acces. Clubul este impartit pe mai multe etaje: la primul a fost conceput un spatiu pentru relaxare, urmeaza un club de noapte inchis si terasa, de unde si numele Roof of the World. Pentru ca vremea si zilele lungi din Moscova ne-au permis, am luat si noi un loc pe acoperisul lumii. VIP-uri precum Alexei Iagudin (campionul mondial si olimpic la patinaj) sau vedete locale (designeri, oameni de televiziune, modele) au fost asezate in corturi dupa modelul safari in desert, dotate cu sampanie si capsuni.
Nu au lipsit nici obisnuitii unui astfel de loc – domnisoara blonda inalta care avea pe post de accesorii Vuitton-ul si omul de afaceri cu burta, modelele imbracate in rochii vaporoase si dandy-ul (varianta moscovita este identica insa cu varianta bamboo). Cu toate acestea nu am vazut nici atatea genti de lux, nici atatea aere pe cat ma asteptam. O imagine foarte amuzanta este sa vezi o domnisoara cu o rochie de matase infofolita cu o patura brenduita Moet. Patura la propriu, pentru ca managerii clubului au pregatit stocuri speciale pentru a-i apara pe petrecareti de frigul din serile moscovite. Si singura geanta Birkin pe care am zarit-o toata seara a fost la bratul unei domnisoare care o acoperise cu o astfel de patura. Iar in timp ce priveam panorama de zgarie-nori in constructie din Moscova, m-am trezit ranita de unul dintre cuiele din peretii din lemn ai clubului, decorat dupa modelul industrial. Si atunci am tras o concluzie: daca vrei sa vezi opulenta ruseasca, trebuie sa mergi la Londra.
Insa cea mai mare sperietura am incercat-o pe drumul de plecare. Nu stiu de ce, dar organizatorii au considerat ca doua ore sunt suficiente pentru a ajunge la aeroport, cu toate ca era intr-o dupa amiaza de vineri, iar accesul la aeroport se face pe autostrada care duce spre St. Petersburg si spre casele de vacanta ale rusilor. Astfel incat ne-am trezit blocati intr-o mare de masini, nestiind daca mai reusim sa ajungem la aeroport, timp in care soferul simtea nevoia sa isi exerseze engleza vorbind non stop. La aeroport am ajuns pe ultima suta de metri si cand am vazut coada de zece persoane al check-in ne-am mai linistit. Din pacate rusii nu s-au dezis, si au avut nevoie de o ora intreaga pentru a inregistra cele zece persoane. Spre norocul meu am fost ultima persoana care a facut check-in asa ca nu a fost nevoie sa mai petrec nici macar o ora lost in translation.
Nici nu am rasuflat bine usurati ca am vazut cozile de la vama de vreo 30 de persoane cand mai era jumatate de ora pana la decolarea avionului. Din fericire pentru noi cei de la coada ne-au permis sa intram in fata si am reusit sa iesim din tara. Avionul a plecat insa cu o ora intarziere pentru ca a fost nevoit sa ii astepte pe toti pasagerii inregistrati care erau insa blocati la coada…
Vedere din hotel
Biserica Sf. Vasile 
Strada pietonala
Gum
Interior Gum
Cititi mai multe aici: http://www.an-architecture.com/2006/10/house-attack.html
Postări
